Dupa o cariera academica stralucita, dedicata in mare parte studiului grasimilor si cerii, chimistul Michel-Eugène Chevreul (1786 - 1889) a fost numit printr-un decret regal director general la fabrica de textile Gobelins din Paris, unde a lucrat timp de 28 de ani la diverse proiecte ce implicau studii de chimie si studii asupra calitatii vopselelor pentru textile. Pozitia pe care o ocupa la fabrica de textile, i-a permis sa se implice mai mult asupra studiului culorii si sa cunoasca diversele probleme create de culoare.
Prin observatie, manipulare experimentala si demonstratii clasice de culoare, efectuate cu precadere asupra colegilor sai de munca, Chevreul a identificat "legile simultane ale contrastului culorii".
Vis-à-vis de acest contrast, el spunea ca, in cazul in care ochiul uman percepe doua culori adiacente, acestea vor parea disimilare si ca tinta si ca luminozitate, intensitate. Chevreul a descoperit trei asemenea situatii de diferentiere: contrastul simultan (care apare intre doua culori situate una langa cealalta), contrastul succesiv (cunoscut si ca post-imagini negative) si contrastul mixt (care apare in momentul in care doua culori sunt vazute una dupa cealalta, si anume cea de-a doua culoare se intrepatrunde cu post-imaginea negativa a primei culori).
Chevreul a dezvoltat, dupa mai multe studii, un model semi-circular de culoare prin care explica aceste varii efecte de contrast. El a preluat si adaptat cercul culorilor lui Newton si a facut o reprezentatie a celor mai pure si saturate 120 de tonuri de culoare.
Modelul lui Chevreul prezinta gama completa de nuante, tonuri si tinte de culori. Astfel in modelul sau, treptele de culoare de la centrul alb spre circumferinta redau atat scaderea luminozitatii cat si cresterea saturatiei culorilor, in timp ce treptele radiale spre negru semnifica scaderea luminozitatii fara modificarea saturatiei culorilor.
In urma observatiilor si studiilor facute asupra culorii, Chevreul a scris lucrarea "Principiile armoniei si contrastului culorilor si aplicarea lor in arte", desemnata ca cea mai complexa carte scrisa vreodata despre culoare. Aceasta lucrare a stat la baza mai multor scoli impresioniste si neo-impresioniste, dar s-a consemnat si ca o puternica influenta asupra scolilor moderne de pictura.
1. Categorii de culori
Clasate dupa originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adica rezultand din combinatia a doua culori primare. Culorile primare sunt rosu, galben si albastru.
Culorile secundare sunt cele care rezulta din combinarea culorilor primare, doua cate doua. Ex. : R+G=Vi; R+G=O; G+A=V.
Culorile secundare se mai numesc si culori binare. Urmand aceeasi clasificare, culorile mai pot fi si de gr. III (tertiare), cand se combina o culoare primara cu una secundara. Ex. : R+O=rosu-oranj; A+Vi=albastru-violet. 53915qxy75tih6u
Clasate dupa componenta spectrala,culorile pot fi complementare si necomplementare. Complementare sunt doua sau trei culori care prin amestecul optic redau lumina alba. Aceste culori complementare formeaza game bine definite de culoare care se caracterizeaza prin armonie si echilibru.
Culorile necomplementare sunt toate celelalte perechi de tertete sau de culori care luate impreuna nu dau niciodata lumina alba.
2. Culori lumina si culori pigmenti
Culorile lumina se obtin prin descompunerea luminii albe in culorile spectrului solar cu ajutorul prismei de refractie. xi915q3575tiih
Culorile pigmenti sunt acelea pe care pictorul le intrbuinteaza la realizarea tablourilor. Culorile pigment se deosebesc de culorile lumina, deoarece ele nu pot da lumina alba prin amestecul lor complementar si dau culori negre ori gri atunci cand sunt amestecate cu alb. Ele nu au niciodata puritatea culorilor lumina.
3. Raporturi de culoare si de lumina
Intr-o lucrare, culorile se gasesc intotdeauna in raporturi cromatice si de lumina. Raporturile cromatice se mai numesc si raporturi de tenta sau de caracter, iar raporturile de lumina sunt in realitate raporturi de ton.
Raportul de ton arata deosebirea de luminozitate dintre petele de culoare.
Ex. : verde-inchis, roz (rosu-deschis cu alb), albastru pur, albastru-inchis, albastru-deschis, griuri inchise ori deschise, etc.
4. Calitatile culorii
Calitatile culorii sunt insusiri de stralucire, de luminozitate, de intensitate si de puritate sau de saturatie.
Stralucirea culorii se caracterizeaza prin forta iradiatiei ei. Ex. : un rosu de cadmiu este mai stralucitor decat un rosu venetian; un verde smarald este mai stralucitor decat un verde pamant.
Luminozitatea culorii arata, deobicei, gradul ei de luminozitate. Ex.: un galben pur este de trei ori mai luminos decat un viloet pur; un rosu pur este la fel de luminos ca un verde pur; un oranj pur este de doua ori mai luminos decat un albastru pur.
Intensitatea este forta cu care o culoare isi afirma stralucirea si luminozitatea. De exemplu un rosu pur langa un rosu amestecat cu putin alb sau cu putin negru sau un rosu pur langa un galben cu albastru pur, pus si el langa un violet, etc.
Puritatea culorii reprezinta gradul de stralucire si de intensitate a ei. De exemplu culorile lumina au maximum de puritate insemnat cu gr. I; culorile pigmenti au o puritate mai slaba. In general, culorile pigmenti simple (necombinate) sunt mai pure decat combinatiile lor cu complementarele sau culori necomplementare. Maximul de impuritate este griul neutru.
5. Tonalitate. Valoare
Culorile se pot gasi una langa alta nuantate in tenta si in ton, in inchis si deschis, ceea ce inseamna ca se gasesc in raporturi tonale diferite. Ex.: stins-stralucitor, rosu englez langa rosu de cadmiu, rosu vermillon langa indigo, etc. Apoi, inchis-deschis: violet langa verde, verde langa galben.
Aceste raporturi se numesc si raporturi de valoare si ele se refera in special la luminozitatea culorilor.
6. Culori calde si culori reci
Dupa felul in care culorile impresioneaza ochiul si dupa efectul fiziologic organic, culorile se denumesc calde si reci. De exemplu rosu, galben si oranj sunt culori calde iar verde, albastru si violet, culori reci. Daca le raportam unele la altele, cu.lorile pot sa fie relativ calde si reci, astfel verdele este mai cald decat albastru, rosu decat violet.
7. Contraste
Intr-un tablou, un pictor poate intrebuinta culorile facandu-le sa difere puternic, unele de altele prin tenta, prin ton si prin gen (caldura sau raceala). Acestea sunt contrastele. De exemplu un rosu pur langa un albastru pur da un contrast pur spectral; un rosu pur langa un verde pur – contrast complementar; un rosu pur intens langa un verde stins ori in griurile lui roscate da contrast de saturatie sau de calitate. O suprafata de galben mai mare decat una de violet face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langa un violet sau un roz langa un rosu inchis da contraste de inchis – deschis, dupa cum o culoare calda langa una rece – un contrast de cald – rece.
Din punct de vedere al efectului vizual, contrastul poate fi succesiv si simultan. Cand observam o pata de culoare pe o foaie alba, apare dupa putin timp in jurul acestei pete un cerc luminos colorat. Acest cerc luminos este un efect subiectiv propriu ochiului, el neavand o existenta reala pe hartie. In pictura moderna trebuie sa tinem seama de acest efect, care se numeste contrast succesiv. Efectul de culoare care apare in ochi, ca rezultat al unei pete de culoare data, este in realitate exact complementara acestei culori. Daca prin miscarea ochiului de pe culoarea observata pe o alta culoare vecina se produce un amestec vizual, intre culoarea subiectiva aparuta ca efect succesiv si culoarea vecina, atunci avem contrastul simultan. Ex.: daca privim un rosu si simtim efectul succesiv si mutam privirea pe galbenul de alaturi, acest galben ne apare verzui, din cauza ruperii culorii subiectiv – succesiv, verde (complementara rosului peste culoarea galbena). Acesta este contrastul simultan.
8. Umbre colorate si transparente
Intr-un tablou de obicei, obiectele sunt redate prin lumina si umbra. Aceste umbre pot fi exprimate prin tonuri inchise ori prin culori care dau un efect de umbra. Culorile care redau efect de umbra sunt umbre colorate.
Cand umbrele lasa sa se simta materia obiectelor reprezentate sau cand umbrele apar foarte luminoase, se spune ca sunt umbre transparente.
In zona de umbra a obiectelor apar de multe ori parti mai luminoase care poarta culorile la fel cu ale mediului sau ale obiectelor din apropiere. Aceste pete sunt lumini colorate reflectate de aceste obiecte. Ele se numesc relexe.
Sursa:misiuneacasa.ro
Sursa:referatele.com
